Vitalie Raileanu,

Doctor în filologie, profesor universitar, critic literar, cercetător la Academia de Științe a Moldovei.

Programul Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, Chișinăul citește, este unul care rămâne a fi interactiv chiar și în prezent. Are o longevitate aparte. Doar ideile frumoase sunt cele care le generează. Citisem undeva că o carte este un extras din monologul autorului. Invitata noastră, buna noastră prietenă, Doina Postolachi, este o prietenă deosebită a Bibliotecii „On. Ghibu” și a Bibliotecii Municipale „B. P. Hasdeu”, pentru că, venind cu volumele ei, mereu a concentrat această atenție. Mă bucur, Doina, că ai reușit, că noi te găzduim, mă bucur, în mod deosebit, pentru dna V. Postolachi, mama Doinei, mă bucur pentru Dv, stimată doamnă directoare, pentru dna istoric, critic literar, Aliona Grati, doctor habilitat în filologie, pentru colega mea, Ludmila Șimanschi, doctor în științe filologice, critic literar, pentru colegii mei. Vă cuprind pe toți și rămâneți în inima mea. Lucrurile demarează foarte frumos. Așa am conceput noi: să fie un adhoc. Am invitat doi critici literari, care au scanat mai mult romanul decât l-au lecturat, fiindcă lectura este doar prima, iar scanându-l, rămâne în memorie și pe retina ochiului, reflectând adevărul care poate să-l cuprindă o carte.

Eu am avut o stare aparte, după ce am citit romanul de două ori. Mi-a părut că e o carte cu oglinzi, pentru că reflectă timpul prezent, dar numaidecât are și această tentă a timpului trecut. Privirea noastră concavă, probabil, împrumută din text. Mi-a plăcut foarte mult că Doina rămâne fidelă și faptului că, mai întâi, a debutat cu poezia. Când veți citi, veți observa că gândurile ce țin de vis sunt un poem extraordinar, iar jocul luminilor și podurile sunt doar o sugestie: podul duce sau într-un final, sau într-o foarte frumoasă lume a speranțelor.

Mai luasem în calcul un moment foarte important, pe care Doina Postolachi mi l-a oferit într-un mod aparte de a-l percepe, de a-l descoperi – timpul, spațiul acesta al timpului, un liant între noi și realitate.

O societate, de fapt, și o țară întreagă, merită să fie considerată emancipată, dacă este o țară care citește. Dumneavoastră sunteți o mică parte a acestei țări și lecturați o carte bună. Deci drum bun! Iar lecturile o să vă călăuzească. Ție, Doina, aceste flori! Aceste petale vreau ca să-ți sugereze o iubire de carte aparte și, în doi-trei ani de zile, noi te așteptăm, fără îndoială. Ziceai să fii citită și în afara Chișinăului. M-ai convins acum să deschid o paranteză rotundă. Romanul a plecat la bunul meu prieten din Soroca, scriitorul și directorul Teatrului „Veniamin Apostol”. Cartea este citită deja, este conceput un spectacol și, în toamnă, copiii vor veni cu fragmente din roman. Nu e un secret, e doar o surpiză ce i-o oferim Doinei și, în felul acesta, o catalizăm să ne scrie romane tot atât de bune și impresionante.

Rămâneți mereu pe această lungime de undă a cărților bune de tot, cele foarte bune sunt tot ale Dumneavoastră!