Elevii:

a) Gimnaziul ,,Nicolae H. Costin”:

* Alexandrina Miron (cl. 9): Un secret în Los Angeles de Doina Postolachi se numără printre cele mai mici lucrări citite de mine, dar unice: m-a făcut să realizez că așa-numitele povești de adormit copiii, pline de magie și clipe fericite, sunt, de fapt, cele care ne-au dat aripi să ne aventurăm în lumea celor mari. Mai apoi, să ajungem în vârful piramidei și să căutăm magia în cele mai simple lucruri, pentru a nu ne lăsa copleșiți de probleme și pentru a trece, mereu, cu zâmbetul pe buze, peste orice obstacol, deoarece viața a pregătit multe încercări pentru fiecare dintre noi. Iar magia va exista în momentele grele atât timp cât vom crede în ea și în visele noastre”.

* Vrabie Marinela (cl. 9): „Am rămas plăcut surprinsă în urma lecturării acestui roman. Pe lângă povestea originală, are un mesaj foarte puternic. M-a impresionat ingeniozitatea lui Karen, personajul principal. Aceasta a reușit să vadă magia în lume în cele mai dificile momente și, într-un final, a descoperit misterul pernelor magice. Un alt moment, care mi-a incitat curiozitatea, a fost povestea lui Jorge, băiatul care vindea aceste perne. Anume faptul că acesta își dedica timpul, pentru a le croi celorlalți un vis, m-a făcut să înțeleg că, uneori, merită să te sacrifici pentru a face din lume un loc mai bun. Învățătura pe care am preluat-o la final de lectură este că visurile pot deveni realitate numai când începem a crede în ele cu adevărat”.

b) LT „Mircea Eliade”:

* Babin Evelina (cl. 5-C): „M-a impresionat foarte mult această carte, deoarece am trăit fiecare aventură a personajului principal – menajera. Am apreciat că, la sfârșitul basmului, binele a învins răul; că menajera a găsit un remediu pentru nepoata sa. Am trăit fiecare sentiment: fie de bine, fie de rău. Am apreciat că visul nepoatei sale de a se lecui a fost pe primul loc printre alte dorințe: să devină scriitoare ori să găsească un secret în Los Angeles.

* Daniela Gavrilaș (cl. 5-C): „Această carte este precum un remediu pentru visători. Aceşti oameni cred în dorinţele lor şi fac tot posibilul, pentru a le îndeplini. În acest roman, perna este prezentată ca un mijloc prin care oamenii îşi ating scopurile. Este un îndrumător al viselor ce şi le aleg stăpînii. Pernele îi ajută pe cei care cred în vise să le realizeze. În acest fel, devin mai încrezători şi pregătiţi pentru următoarele probleme ale vieţii zbuciumate de zi cu zi”.

* Scurtu Alex (10-R): „Această carte m-a impresionat, în primul rând, prin motivul artistului. Autoarea îi vizează pe artişti ca fiind niște oameni de o importanță deosebită: își croiesc visurile proprii, trecând insomnia prin prisma creatorului și făcând, din ea, aur. Prin acest motiv, aș putea face referință la romanul Alchimistul de Paulo Coelho. De asemenea, m-a impresionat descrierea detaliată a orașului Los Angeles. Autorea reușește să descrie orașul artiștilor, adică îngerilor vieţii, de la care provine denumirea ,,Los Angeles". La finele romanului, putem observa fericirea lui Karen, care și-a atins scopul mult dorit. Este un roman motivațional, care ne îndeamnă să nu cedăm în fața dificultăților, oricât de cumplite ar fi ele”.

* Vasiliu Rudolph (10-R): „Un aspect al planului narativ, pe care l-am îndrăgit, este modul fluent, în care se împletesc destinele personajelor, astfel, croșetând o plasă de vise, susținută de dorințele cele mai pure ale oamenilor. O altă latură atrăgătoare a romanului (și nu vorbesc despre cotorul de un oranj strident, care, cu ușurință, se face cunoscut chiar și într-o colecție variată de cărți) o reprezintă valorile perpetuate de protagonista lucrării: bunătatea, modestia, speranța, noțiuni care sunt mai relevante decât altădată pentru lumea contemporană, înțepenită, parcă, într-un mediu ostil și nociv. Apreciez faptul că lectura decurge repede datorită prezenței figurilor artistice, unui stil puternic individualizat, care recurge la elemente postmoderniste, și unui subiect bazat pe mister, care amplifică interesul cititorului, sporind probabilitatea de a înghiți întreaga carte, cu lăcomie, într-o singură seară de lectură. Rămas, după eveniment, cu o sete impulsivă de mai multă lectură, am decis să mai găsesc alte lucrări ale Doinei Postolachi”.

* Zaporojan Daniil (10-R): „Cartea m-a impresionat foarte mult prin lecția de viață ce ne-o oferă: doar urmându-ți visele și având aspirații, poți ajunge la succes. Am atestat, foarte des, culoarea albastră. Aceasta se asociază cu seninul și calmul sufletului, la fel cum era Karen. Culoarea respectivă sugerează și tristețea specifică personajului principal. Un motiv care se regăsește pe tot parcursul romanului este cel al visului. Visul constituie o cale de a codifica idealurile, imaginea lumii individuale și dorințele secrete, iar visul propriu-zis e activitatea duhului. Visul reprezintă aventura individuală în cazul lui Karen, calea spre tratarea bolii nepoatei sale. Subiectul romanului se zugrăvește dintr-o combinație a realului și a fantasticului. Prin aceasta, autoarea ne transmite că fiecare om are nevoie de magie în viața sa, pentru a scăpa de grijile realității”.

* Hioară Erica (10-R): „Romanul reprezintă un ghid de cunoaştere, care poate modela gândurile unui adolescent, insuflându-i speranță şi încredere. Acesta vorbeşte despre magie, miracole, despre redefinirea şi reconstituirea unui destin. Foarte puțini oameni sunt artişti ai vieții, „visători”, pentru că arta de a trăi, de a visa, e cea mai nobilă şi cea mai rară dintre arte. Mulți oameni rămân cu viața, în mare parte, netrăită, cu posibilități estompate şi ajung în pragul bătrâneții cu năzuințe neîmplinite. Nefericirea care a împânzit globul se datorează faptului că din ce în ce mai mulți oameni nu merită împlinirea dorințelor meschine şi obscure. Karen întruneşte toate calitățile necesare, pentru a o considera un model uman, demn de urmat şi care iradiază profunde valori etice. În pofida mentalității altora, a crezut în magie şi nu s-a lăsat copleşită de platitudinea „oamenilor fără vise”, îndemnându-ne să nu ne îndoim de realitatea ideilor şi de existența magiei”.

* Slănină Laurențiu (10-R): ,,Romanul Un secret în Los Angeles a demonstrat rolul visului în viața de zi cu zi. Istoria menajerei este asemănătoare cu a multor oameni, care au găsit, în viața lor, în care persistă durerea și speranțele pierdute, cu ajutorul viselor, o nouă cale de a se ridica după o lovitură grea. După lecturarea cărții, am înțeles că doar cei care luptă reușesc să învingă. Estella a avut nevoie de visele altora, deoarece, în situația în care se afla, nu avea posibilitatea de a face acest lucru de una singură. Majoritatea personajelor prezintă istorii de viață, lipsite de speranță, care, ajutate, reușesc să găsească fericirea. Pernele, obiecte magice aici, spre deosebire de alte romane cu substrat magic, nu conferă vieții dorințe imposibile, ci doar ceea ce îi va face pe oameni fericiți. Romanul mă ajută să înțeleg că fiecare om are propriul drum de parcurs și ceea ce îi face pe unii fericiți nu îi poate ajuta pe alții. Îi sfătuiesc pe toți să citească acest roman, deoarece, probabil, fiecare a trecut prin momente grele în viața sa, iar această carte arată că speranța moare ultima”.

* Monica Părlici (10-M): „Citind romanul, am sesizat o profundă oglindire a lumii cotidiene. În ziua de azi, mai mult decât orice, oamenii au nevoie de vise, pentru a continua să trăiască. Perna reprezintă mecanismul oferit oamenilor de o putere superioară, învăluită în mister, pentru a-și construi propriul destin. Panteonul în frunte cu un copil, creator al viselor, urmat de căutătorii și vânzătorii de vise, constituie formula sau algoritmul existenței societății contemporane. Romanul Doinei Postolachi, prin optimismul său, ridică cititorul pe culmile dorinței, dându-i încredere în stăpânirea sa asupra propriei vieți, deoarece ,,existența depinde de măsura în care crezi în ea”.

c) LT „Aristotel”:

* Zarbailov Anna: „Orice carte are timpul său şi e mereu percepută diferit, în dependență de cititor şi perioada vieții în care e citită. Romanul Un secret în Los Angeles, îmbină realul cu ficțiunea, tratează teme actuale: timpul, visele, magicul, succesul, boala şi vindecarea. Făcând referire la Alchimistul lui Paulo Coelho (când ştii ce îți dorești, magia te va ajuta), opera oferă încredere în magie şi dorința de a lupta pentru împlinirea viselor. Perna, un simbol important în roman, reprezintă obiectul prin intermediul căruia se realizează dorințele, visul devine realitate. Acest roman demonstrează că, la orice vârstă, magia există şi e posibilă. Magia se află mereu printre noi (reprezentată de ființe sau obiecte), dar, pentru a o atinge, e necesar să credem în ea şi în forțele proprii. Mulțumesc autoarei pentru un roman motivațional, magic, plin de secrete şi îi îndemn pe iubitorii de carte să descopere secretul din Los Angeles”.