În loc de Cuvânt înainte


Chiar dacă George Călinescu nu se referă la molii în Universul Poeziei, ne amintim că minuscula vieţuitoare, cu un colorit cenuşiu-murdar apărea, fugitiv, în ,,Rapsodiile de toamnă” ale lui Topârceanu. Acolo, o gărgăriţă căreia îi dispăruse bărbatul în ziua nunţii, cerea sfatul unei ,,molii tinere”.

Dar moliile să fie tema principala a peste 40 de poezii, ca în placheta Doinei Postolachi, e prea de tot!

Am citit totuşi acest volumaş cu mare emoţie şi încântare. În viaţa de fiecare zi nimănui nu-i e pe plac permanenta campanie distructivă a acestor larve de fluturi. Poeta însă pătrunde în intimitatea lor, prezentându-ni-le cu talent şi covingandu-ne să le îndrăgim.

Simplitatea şi naturaleţea sunt dominante în numeroase şi variate situaţii. O molie uriaşă ,,mănâncă din gânduri şi din tăcerea după care mă ascund”. Amuzantă e ,,Reţete pentru Molii Bolnave”, ironică atunci când ni le descrie pe cele politice. Tresărim la firescul cu care e prezentată delicateţea păianjenului. Acesta îşi mută plasa ucigătoare pe altă creangă, se mută din creangă în creangă, ca nu cumva să se impotmoleasca Molia, în ea.

Nou-Venita îşi începe activitatea cu cele mai grele munci: ,,Să roadă poale muradre de pantalon,/ să roadă subsuori acrite de transpiraţii/ şi mâneci învechite de vechime./ Îi va lua ceva timp/ până să-şi câştige dreptul de a roade/ din gulere de cămaşă/ sau din piept parfumat de rochii de mătase./ Dar va avea răbdare./ Va fi o molie cuminte, muncitoare, ascultătoare./ Poate va avea noroc şi-şi va găsi aici/ iubirea cea mare?/ În această micuţă debara,/ pe acest continent ascuns de lână,/ în această metropolă de haine.”

Care e secretul acestor ,,mici bijuterii”? Cred că nu zorzoanele metaforice, ci alegerea celor mai simple şi nimerite cuvinte, în contrast antitetic. Aceeaşi subtilitate a firescului şi obişnuitului în ,,Insomnie de Molie”: ,,Ca o nevastă, îţi caută prin buzunare,/noaptea, când dormi mai adânc./Ca o nevastă, se sperie că o observi/şi se opreşte,/atunci când sforăi mai tare şi tresare,/de teamă că te trezeşte./De teamă că o auzi, se opreşte,/de teamă că te trezeşte hârşâitul uşor/din debara, din hol sau de pe covor./Ea caută, caută mai ales nopţile,/Caută ceva, caută orice, nimic anume;/curioasă, caută, caută cu disperare,/caută geloasă, roade prin buzunare,/caută şi caută, noapte de noapte,/caută,/ca o nevastă răzbunătoare”.

Fii binevenită în Regatul Poeziei, Doina Postolachi!

2011, Mircea Handoca, profesor, scriitor, critic, exeget, biograful lui Mircea Eliade.