De fiecare dată când îmi este prezentat un artist

,,De fiecare dată, când îmi este prezentat un artist, am acea reacție de respingere, pavlovian indusă de lunga și repetata interferență cu mediile culturale. Scriitorii interesanți prin persoana lor rareori scriu bine, ei își consumă resursele de spirit în viața reală. Ei cară volume pe care le vând sau dăruiesc unor necunoscuți perplexi.

Doina Postolachi este prea agreabilă ca interlocutor, ca să scrie bine. Am contrazis conduita determinată de statistica ce, în general, nu minte și am cumpărat cartea. Din două motive. O experiență anterioară la Cluj, în urmă cu vreo zece ani, cînd instinctul meu și insistența lui Sorin Grecu au generat o neconformitate cu regulile ce urma să-mi reveleze un mare poet și subiectul lepidopter-insolit al cărții. Iar Doina Postolachi scrie bine.

Molia străbate paginile alert sau alene, se odihnește pe un bolovan de nasture, își așteaptă iubitul plecat la vânătoare de Fecioare, dansează în ritm tribal, caută prin buzunare ca o nevastă; molia-epitet, molia-metaforă, molia-tertium comparationis își presară, sidefat, excesul de figurativ pe universul cunoscut.

Îmi place cartea cum nu mi-a plăcut de mult un volum de poezie contemporană. Sânt fraze care scurmă resurse de emoție nebănuită, sânt perspective atât de vizuale, atât de tactile, desuet intrigante, neplauzibile în contextul unui prozaic global, care mi-a sufocat pofta de poezie cu lipsa de milă și de cruzime a unui taxidermist meticulos.

,,Pentru Moliile fără poftă de mâncare se recomandă numai lână nouă" (Sfaturi pentru molii bolnave)…

,,Licență în Palton de Iarnă"…

,,Ce fel de amintiri ar putea să aibă molia atunci când se aprinde lumina și se așteaptă în orice moment să nu mai fie?"

Cuvinte potrivite. Lipite unele de altele, astfel încât îmbinarea să fie de neînlocuit.

Citiți Poemele cu Molii, mângâiați-le textura roasă într-o monumentală încercare, urmăriți relieful abrupt, desenat de verbele corozive.

Și nu îndrăzniți să etichetați insectele drept subiecte mici.

Nu e bine să ai dușmani printre molii”.

Mihai Antonescu, 2011