Moliile și steaua Doinei Postolachi
Tânăra Doina Postolachi, născută în Chișinău, dar trăind și scriind acum în București, scoate moliile de la periferiile literaturii române și le aduce, în lumina reflectoarelor, cu placheta de versuri ,,Poeme cu Molii”, Prometeu, Chișînău, 2011, având un ,,Mic cuvânt înainte” de Ioan Groșan și fiind precedată de volumul de debut, ,,Galerie de Gânduri”, Editura Prut Internațional, 2003.
Primele poezii propun un sfârșit de lume cu molii. Acestea cresc (,,Sunt cât un șobolan? Sau cât un iepure? Sau cât un vultur?”), rod insațiabil spațiile familiare (,,hainele mele, călcâiele ciorapilor, /haina de blană, /blana de la cizmele de iarnă /pozele de prin albume, mesajele în mail sau sms, primite, trimise sau care sunt la jumătate de drum”, ,,cei doi frați jderi de pe perete, agățați de covor” etc.), după care se reped asupra noastră (,,Mi-e frică de molia uriașă de sub balcoane. /Mi-ar mânca din ochi, /mi-ar mânca din gânduri, /mi-ar mânca din tăcerea după care mă ascund /că după un zid din cărămizi din lână”), pentru că, în cele din urmă, să înceapă să ne termine universul: ,,Corbi de Molii rod din norii /moi, cu câlți de ploaie, /Și soarele e ros pe jumătate, /ca un ghem de lână de aur”. Ceea ce pun în loc Vulturii de Molii, Corbii de Molii, Molia Uriașă este o lume a moliilor, nesfârșit asemănătoare cu aceea a oamenilor. Destule poezii o abordează din unghiuri diferite, o detaliază, recompunând un tablou bogat al acestei lumi. Cu ,,Molii hoațe și molii muncitoare, /Molii familiste și grupuri de burlaci, /Molii tinere și molii înțelepte.”, în care ,,Molia Nou-Venită /este o străînă și își va câștiga cu greu prietenia /tuturor acestora” (,,Anturaj de Molii”), iar ,,Micuța Blondă – Molia Deșteaptă – /va fi Licențiată /în Paltoane” (,,Licența în Palton de Iarnă”), cu Molie Dansatoare, Molie cu Peruci, Molie Arhitect, Molie Scenarist, Molie Sinucigașă, cu tristeți, idei,
insomnii, beții, singurătăți, conștiință, rugăciune, delir de Molie, lume în care, desigur, nu lipsesc ,,Moliile Politice: de Dreapta și de Stânga Holului”: ,,Aderăm la Moliile băștinașe, /mâncătoare de zi sau de noapte? /Alegem Partidul Liberal? Roadem orice, oricând, oricât? /Sau Partidul Conservator? /Roadem doar ce a mai fost /ros înainte și nu ne atingem de nimic neros? /Să ne gândim la copiii noștri. /Să ne gândim la Moliile Moliilor noastre, /să ne amintim de abia-ieșitele-din-ouă /și să nu uităm de moliile-nenăscute-încă. /Să alegem să roadem chibzuit. /Să alegem cu înțelepciune, /să roadem corect.” Ceea ce propune surâzând autoarea, este, întâi, în dragoste, o comparație stranie (,,Mă înspăimântă privirea asta a ta, /neagră, ca doi ochi de molie. /Și, mai ales, mă înspăimântă să simt /cum roade lacom /în pieptul meu, din pieptul meu” – ,,Privire de Molie”; ,,Mă înspăimântă tăcerea ta. /O simt cum roade /în gândurile mele, /ca o molie. /Încă puțin și va găuri de tot /și tăcerea mea, o aud cum roade. /Și te vei elibera, definitiv, /de mine, de tine, /ca o cămașă de mâneca ei, /ca o mânecă de manșetă, /ca o manșetă, /de îmbrățișare.” – ,,Tăcere de Molie”), apoi atenție la lecția moliilor,și această asemănătoare cu a oamenilor: ,,Să învățăm de la molii să roadem în întuneric /(să roadem întunericul), /să învățăm de la molii să roadem pe ascuns /(să roadem din cele ascunse), /să învățăm de la molii să roadem ce este vechi…” Observând instinctul liric sigur, care o face să-și încheie la timp cartea cu doar 44 de poezii, în ciuda posibilității și a posibilei tentații de a insistă asupra moliilor ei (și de-acum și ale noastre), să mai spunem că ele alcătuiesc, în ansamblu, o apariție proaspătă, încântătoare. Mai mult, cu aceste ,,Poeme cu Molii”, tânăra basarabeancă a ,,ros” tema moliilor în literatură română impecabil, memorabil. Dacă nu și definitiv.
Doina Postolachi este inteligentă și talentată, Nou-Venită în literature română actuală care ,,își vede cuminte, de treabă” (,,În timp ce moliile scriitori se rod între ele”), chiar ,,ar putea lăsa /în urma ei o primă stea”.
Doina Cernica
18 FEBRUARIE 2012, CRAI NOU